Suntem o familie tanara si, prin urmare, notiunea de viitor nu ni s-a golit inca de sens. Dimpotriva, e o preocupare care merge contra curentului, dinspre viitor catre prezent. Simtim vartejul rece al unei amenintari naturale, unde “rece” e doar un fel de a spune.

In realitate planeta fierbe si, desi isi struneste rabdarile, e clar ca mai are foarte putin pana la data expirarii. Daca nu ne trezim cu totii din comoditate si egoism, pentru noi, ca specie, va fi tragic de tarziu sa mai putem salva ceva.

Oamenii isi fac curaj calculand ca, in timpul vietii lor, nimic catastrofic nu se mai poate intampla. Ca dezastrele climatice si colapsurile ecologice au nevoie de mai multe decenii – “duca-se, noi oricum murim pana atunci…”
De cate ori n-ati auzit aceasta trista ineptie? Dar cati dintre voi va ganditi cu adevarat la copiii, la nepotii pe care ii lasati in urma? Pentru multi, salvarea planetei e doar o chestiune politica, pentru noi, ca familie, ca oameni lucizi, care dorim sa lasam in urma noastra mosteniri umane si de suflet, e o problema capitala.

Ne-am propus cu toata seriozitatea, in accord cu gravitatea situatiei, sa devenim responsabili si sa sustinem asiduu aceasta cauza. Vrem sa mancan cat mai natural si ecologic, sa reciclam tot ce se poate, sa scutim consum de carburanti, electricitate, apa, asta pe cat posibil. Nu, n-o sa putem deveni calugari lama, asceti si izolati, dar daca fiecare dintre noi va face fie si un efort minim sa diminueze poluarea si neglijenta criminala, vom resuscita aceasta lume si vom construi ceva instimabil: viitorul nostru si al copiilor nostri!

Articol Andra si Catalin Maruta, Catalog 1 februarie 2010 – 31 iulie 2010